efecte perverse ale unor intentii "bune"

Despre intenţiile bune care produc rezultate proaste. O idee care a apărut în cadrul unei întâlniri la o (multă) bere cu doi prieteni (1+1). Vorbeam despre faptul, ideea, procesul şi efectele sponsorizării „străine” (româneşti, în special) a unor publicaţii autohtone... La un moment, a apărut în discuţie problema eficienţei acestui gen de politică culturală.

Un aspect trecut deseori cu vederea este costul economic şi psihologic al subsidiilor primite de o bună parte din presa moldovenească (pun în paranteze publicaţiile culturale, întrucât acestea sunt sprijinite cu finanţe de stat şi în România şi aiurea). Ei bine, sponsorizarea apare ca o practică perversă, cu efecte pozitive (discutabil) pe termen scurt, dar negative pe termen lung şi mediu. Pe termen scurt, injecţiile financiare de stat în piaţa mediatică creează o aparenţă de normalitate, diversitate şi „liberă expresie”. Dar, este o iluzie. În profunzime, efectul este invers celui scontat. Este un efect emergent pervers, adică neprevăzut şi indezirabil.

„Ajutorul de stat” poate fi văzut din două unghiuri „negative”.

Pe de o parte, acesta corupe şi strică principiului concurenţei libere.

Pe de altă parte, unii agenţi economici (în cazul nostru ziarele de l. română) se supun selectiv regulilor şi mecanismelor economiei de piaţă, adică sunt puşi în situaţia privilegiată de a nu ţine cont de legea cererii şi ofertei, de principiul distribuţiei „influenţei” după calitatea informării, operativitate, diversitate sau alte criterii „obiective”.

Ca rezultat avem o piaţă mediatică bolnavă, nesănătoasă care activează în condiţii de inegalitate... La modul obiectiv.

La modul subiectiv, rezultatul indezirabil este creat şi de unele „trăsături psihologice” ale concurenţei „nesănătoase”. Agentul care ştie că oricum la sfârşit de lună îi vin nişte bani şi că, indiferent de materialul publicat, îi este garantată apariţia, de cele mai multe ori se va eschiva să gândească „economic”, va fi tentat să nu facă investiţii riscante, nu va fi dispus să facă inovaţii, să sporească calitatea ziarului, să propună suplimente noi, etc. Rezultatul - o publicaţie proastă care se va menţine pe o linie de plutire imaginară, dar nu va avansa, nu va genere calitate sau credibilitate.

Din contra, agenţii care se „văd siliţi” să gândească în categorii de piaţă, deşi dezavantajaţi iniţial de prezenţa unor agenţi „incorecţi”, vor căuta nişe neexplorate (aşa au monopolizat ruşii piaţa mediatică şi aşa a apărut ziarul de anunţuri „Makler” sau cel de analiză economică „Ekonomiceskoe obozrenie”), idei inovatoare (revistele glamour de tipul Aquarelle ) sau strategii noi (vezi tabloidul Komsomolskaia Pravda).

Astfel, faptul că nişa de limbă română a pieţei mass-media tipărite din Moldova se află într-o situaţie proastă, se datorează în mare măsură şi subsidiilor de stat, gestionate prost...

A spune că nu este posibilă o concurenţă ziarelor ruseşti din motivul că ar fi prea bune, prea susţinute de forţe din umbră, etc echivalează cu a spune că nu poţi face concurenţă Microsoft pentru că ei sunt prea puternici, prea buni, prea... şi în pofida acestui fapt există Google care face concurenţă de nişă (motoare de căutare, chat, mail), Facebook, Wikipedia, Youtube, Dailymotion, Mozilla, Opera şi alţii. Semn că silogismul „imposibilităţii” este unul fals...