ciob cu glamour

Observ, printre cunoscuţii mei internauţi, o tot mai slabă atracţie pentru revistele glamour, tabloide şi cărţi fashion... Îl întreb pe unul, pe care îl ştiu mare amator de chestii trendy, de ce e aşa. Îmi răpunde, cu un sarcasm matematic: e o dublură aici, o repetare, un fenomen ciclic. Revistele astea, zice, sunt făcute pentru Privit, nu pentru Citit. Ei, dar internetul e mult mai bogat la capitolul ăstă. Este plin de site-uri care sunt destinate exclusiv Privitului: poze, video, audio, caricaturi cu staruri (care pot fi consumate chiar fără a cunoaşte literele!), şi, de ce să dai banii pentru o variantă analogică pe hârtie. Nu merge, monşer, că nu e mare plăcere să priveşti haine, poşete, telefoane mobile, rochii, decolteuri, săni, picioare lungi pe hârtie de proastă calitate, tipărit alb-negru. „Medium is the message.”

Să fie un semn că glamour-ul, ziarele galbene-stacojii, fiţuicile cu vedete şi starlete migrează din on paper în on-line? Dacă da, putem spune că asistăm la un fenomen de autoorganizare şi autosalubrizare a spaţiului mass-media, care se datorează aceloraşi factori care au demarat „mizeria”: banii, rentabilitatea economică, gusturile clientului...