seri poloneze, alta seara

Învăţătura revoluţiilor din sec. XX: omul poate face orice din om. Gombrowicz citeşte pe Martin Buber: filozofia individualistă de până acum s-a epuizat. Cea mai mare deziluzie care aşteaptă omenirea în viitorul apropiat este falimentul filosofiei colective care, concepând individul ca pe o funcţie a masei, îl supune de fapt, unor abstracţiuni precum clasă socială, stat, naţiune, rasă; peste cadavrele acestor concepţii va lua naştere a treia viziune a omului: omul în relaţie cu un alt om concret, eu în relaţie cu tine şi cu el...Gombrowicz singur: Omul prin om. Omul în raport cu alt om. Omul creat de alt om. Omul întîrit de om (p.40).
Va trebui să definim cumva mecanisme ale înţelegerii celuilalt. Vechea schemă: colaborăm pentru că suntem oameni (facem parte din acelaşi colectiv) nu merge, întrucât este o logică a impunerii. Ne impunem un anumit mod de comportament sub o idee, colaborăm în numele unei idei, dar pierdem omul concret. De la o vreme ideile ucid oameni, de la altă vreme, ideile, prin intermediul altor idei mijlocite de oameni, ucid alţi oameni. Lagărele de concentrare au fost idei, chiar dacă asta nu le face mai puţin reale. Au funcţionat ca nişte idei: au ascuns oamenii reali în spatele cifrelor, funcţiilor, carierelor bune. În fapt va trebui cumva să elaborăm o nouă umanitate bazată pe percepţia omului concret, nu a celui abstract, care nu există.