carti si carte, promovare..si promobare

Pe când?

Partea slabă a Salonului de Carte a fost concepţia total greşită a marketing-ului şi a strategiilor de promovare. S-a mizat pe aceiaşi poeţi şi culturnici bătrâni (Mihai Cimpoi, Iurie Colesnic, Vlad Zbârciog) care recită aceleaşi lăcrămături patriotarde, plâng în acelaşi ritm starea jalnică a limbii române din Basarabia şi mai rup câte o colivă la bustul de piatră şi din slove al lui Eminescu, Bacovia sau cine este la îndemână. Publicul a fost şi el unul apatic, obosit de discursuri plângăreţe şi cam...bătrân.

O idee reuşită ar fi fost promovarea noului val - de ceva vreme, câteva nume ale literaturii basarabene tinere au sărit Prutul, au apărut în colecţii „bune” la Polirom, Aula etc. Au făcut şi ceva vâlvă, mai ales Mihail Vakulovski, dar şi Dumitru Crudu, şi Savatie Baştovoi, şi mai recent, Iulian Ciocan. Buun, orice editură din lumea normală ar aduce aceste cărţi, ar crea un aer de scandal în jurul lor, ar mai investi ceva în promo, ar băga ceva reduceri şi are succesul garantat... E la mintea cocoşului.

Totuşi, din motive ce nu ne sunt clare încă, editura „Polirom” a refuzat să ia partea la SIC (salonul internaţional de carte), astfel că am fost serviţi din nou cu aceleaşi sforăieli patriotice şi patriotarde, aceeaşi retorică: noi suntem mai români decât românii, la noi..., guvernarea... Din câte ştiu la Polirom au debutat deja atât Vitalie Ciobanu, cât şi Vasile Gârneţ, cine o să-i promoveze, Institutul Vinului sau Poliţia Rutieră, pentru că Biblioteca Naţională şi Uniunea Scriitorilor au alte treburi...

Un prieten spunea că Salonul Internaţional de carte din Chişinău a ratat să devină un moment al întâlnirii mult aşteptate dintre Cititorul şi Editorul basarabean. De fapt ei s-ar fi întâlnit, dacă editurile noastre aveau un PR ceva mai bun...

Tot vineri, la „cea mai liberă şi independentă televiziune din Moldova”, adică Pro TV Chişinău nici o vocală sau un act respiratoriu despre salon... O fată violată, un Mihai Ghimpu cântând, un Oleg Serebrean recitând o poezie pe care şi picii din clasa I o ştiu. Despre cărţi nimic, nu că ar fi meritat, dar se putea trage o bifă...