zona de poezie...
Fost la Teatrul „Mateevici”. Ascultat spectacolul poetic „Mecanisme” prezentat de grupul HZ. Impresii confuze. Pozitive:
- am prins ceva versuri noi, unele din ele chiar foarte bune (citez din memorie – n-am avut posibilitatea tehnică de a scrie – a fost…întunerec):
a) omul pare din depărtare o gaură neagră - nu ştiu cui aparţine, să zicem grupului, ca să nu supăr pe cineva…
b) n-avem ieşire la mare unde să ne băgăm picioarele în ea
de aceea ne băgăm picioarele în toate… - Corina Ajder, da s-ar putea să greşesc. Mi-a plăcut jocul cu polisemia expresiei „a băga picioarele”, e original.
Negative:
- expresii nefericite, i.m.h.o:
a) oamenii mergeau (se duceau) în treburile lor – asta trebuie prelucrată…”treburi” are mai multe sensuri, inclusiv unul obscen…şi dacă s-a mers pe această variantă semantică, eu n-am înţeles mesajul…
b) sus (se are în vedere viaţa de dincolo) suntem repartizaţi în funcţie de fapte,
nu credinţă sau păcate… îmi place poezia teologică, la fel şi problematizării lui Dincolo dar am pretenţia ca aceste noduri poetico-religioase să fiebune, adică coerente. Cer autorului acestor versuri să-mi explice care e diferenţa dintre faptă şi păcat… Păcatul e o faptă rea, dar totuşi faptă, un caz particular al unei categorii mai generale şi chiar nu văd rostul opunerii lor… nu e doar o chichiţă logică, e o contradicţie teologică…
- pe durata întregului spectacol am avut o impresie certă de şedinţă. A parlamentului, guvernului, kolhozului „Moldova Socialistă”. Mă rog, dacă tot e teatru, spectacol poetic sau ceva de genul, n-am înţeles rostul cititului de pe foaie. Îmi imaginez cum ar arăta un Romeo citind declaraţii Julietei, de pe o foaie A4, ori ecranul unui laptop, sau o simplă hârtie în careuri… S-ar putea că tactica asta e bună pentru deputaţi (ex-agronomi, ex-ingineri, ex-cântăreţi) care sunt obligaţi să simuleze cunoştinţe economice, culturale, juridice etc.. dar pentru un grup de poeţi sună aiurea… pentru că poezia nu e un raport de activitate, nici bilanţ contabil… în plus, chestia asta are darul de a instaura o barieră între rostire şi ascultare/auzire…
O soluţie ar fi declamarea măcar aproximativă a versurilor… dacă nu pot fi memorate…
- pe acelaşi fir logic, ar trebui poate, ca membrii grupului să apeleze şi la alte tehnici de prezentare poetică: dialogul, terapia, jocul etc…
9 comentarii:
Cu "băgatul picioarelor"(un barbarism bucureştean get-beget!), "treburile" şi "faptele/păcatele" să o lăsăm mai moale, tovarăşi poetaşi din dreapta Nistrului! Căci poezia nu e neputinţă, ci armă. Să ne amintim de Mandelştam, Paul Celan, Petrarca, Iosif Brodsky, şi atunci vom fi mai cu grijă cu folosirea cuvintelor, sensurilor, ne-cuvintelor, cum ar fi spus Nichita Stănescu. Sunt ferm convins că EXISTĂ diferenţă fundamentală între poezie şi lozincă, slogan, scuipat verbal...
vladimir. nu vad o diferenta intre "tovarasii poetasi din dreapta Nistrului" - din stanga Prutului si cei din Tara. si cred ca fiecare e liber sa decida pentru sine cum e mai bine sa foloseasca arma de care pomenesti in comentariul de mai sus.
Vitalie - ai dreptate, faza cu cititul de pe foaie nu e chiar buna. totusi nu inteleg ce legatura are asta cu sedintele din parlament s.a.m.d. chiar nu inteleg.
Andrei Gamart sunt
andrei, impresia de sedinta a venit de la faptul ca s-a citit de pe foaie, cu greseli, balbaieli (inteleg, emotii, dar nu e prima oara, s-apoi, s-au pierdut pe drum emotiile)... apoi de sus, Constanta Popa, ca de la tribuna..simbolul asta e foarte periculos, nu va jucati cu el...
repet: impresia de sedinta e una de organizare, tehnica, sa zicem si are nici o legatura cu textul poeziilor sau voi, cei implicati pe scena...
nu ştiu ce să zic despre cititul de pe foaie. tu ce propi, vitalie, să îşi înveţe oamenii poemele pe de rost pentru spectacol?:) pot fi citite şi de pe foaie, numai să fie citite ca lumea, cel puţin fără greşeli şi bâlbâieli. părerea mea.:D
pai nu sunt decat 3-4 poezii de caciula... nu cred ca e un efort supraomenesc sa le memorizezi... parerea mea.
am mai spus: imaginati-va un Romeo, o Antigona sau oricare alt erou din teatru citindu-si monologul, lacrimile sau ce mai e in rol...
V-am asemuit cu tovarăşii poetaşi din stânga Nistrului, din era proletcultistă! La asta m-am referit, dar e nevoie de ceva cunoştinţe de istorie literară, nu numai de slang verbal...
Tribuna, coala scrisă, creionul după ureche făceau parte din altă epocă...toţi poeţii îşi ştiau poemele pe de rost. Aşa au supravieţuit cele ale lui Mandelştam...
P.S. Şi n-am ascuns părerea că cei de la capitala dâmbiviţeană sunt mai puţin penibili atunci când vociferează de dragul cuvintelor. Dar cuvintele dor şi ard!
noi nu vom supravietui...din pacate
spert totusi ca va ramane ceva dupa..., cel putin un interes pt poezie la oamenii din preajma noastra.
inteleg vitalie, totul poate fi interpretat in multe multe feluri, sincer, nici nu m-am gandit la ideea "tribunei" (epizodul- constanta popa). Pt mine personal timpurile de care vorbesti sunt apuse demult, si nu sunt capabil sa fac o referinta la ele pe plan literar, nu ma mai intereseaza. normal ramane un sediment al istoriei traite, o anumita constiinta de sine. dar pe plan literar, repet, asta nu ma mai preocupa.
am mai spus-o de multe ori, nu ma tem sa par penibil, sa fac chestii total deplasate, eu raspund pt asta.
sa ne auzim de bine. nu e sf lumii
Andrei Gamart
De ce poezia trebuie scosa in strada? Nu pricep! Nici “indeletnicire de lux” nu e, caci poezia nu e decat o stare, ori e ori nu e - celelalte folosinte ale termenului nu desemneaza decat “gestica”, fetisism, “instalatie” verbala! DECI, de ce trebuie impinsa “poezia” in strada? Are ceva de afirmat ea acolo???
Trimiteți un comentariu