25 ani, 25 carti si ceva idei

USA TODAY împlineşte 25 ani pe 15 septembrie 2007. Sigur nu mă invită la aniversare, chiar dacă scriu despre asta. Tipii de la acest Nation's Newspaper au hotărât să facă un cadou cititorilor lor, printre care şi subsemnatul, construind 25 topuri interesante ce grupează descoperiri ştiinţifice, filme de succes, automobile care fac diferenţă, momente–cheie ale istorie, pe scurt, să măture prin ultimii 25 ani şi să scoată la lumină ce se opreşte în greblă, adică lucrurile cu adevărat importante, cum zic ei, chestii that made an impact. Au dat o raită şi prin cărţi. Adică PRIN PIAŢA DE CĂRŢI. O să vedeţi că e o diferenţă.

Topul lor nu are pretenţia de a limpezi cele mai bune 25 cărţi din punct de vedere al scriiturii, arhitecturii literare, caracterului inovator, limpezimii ideii, claritatea stilului – un critic literar ar putea face 25 de topuri într-o categorie, ce mai... tehnicile fluide ale scriiturii sunt greu de clasificat; şi mai greu de pus într-o ierarhie.

Ca să nu-şi bată prea mult capul cu curente literare, orientări filozofice sau anti-artistice ale unor artişti, ziariştii de la USA TODAY au ales drept criteriu PIAŢA şi au alcătuit topul unor cărţi cu „an impact on readers and the publishing industry”.

Un intelectual elitist va strâmba din nas: măi, de când piaţa este un criteriu al valorii literare? Voi răspunde: nefiind criteriu al valorii literare, piaţa este criteriu al impactului pe care îl are cartea asupra societăţii, este ecranul care, citit corect, arată dinamica gusturilor literare, dinamica impactului pieţei de carte asupra publicului şi invers, arată şi care sunt căile de propagare, difuzare şi multiplicare a cererii de carte... pe scurt, trebuie să ştii să citeşti corect piaţa.

Ceea ce voi face eu acum.

Pe primul loc...(vă mai îndoiţi?) este Harry Potter and the Sorcerer's Stone. Am citit câteva cărţi din serie, sunt oribile, dar au aduc atâţia cititori şi cumpărători în librării, biblioteci, muzee cât n-au adus îndemnurile somnoroase ale unor „intelectuali credibili”. Încerc un sentiment mazochist de plăcere când mă gândesc că zeci de mii de oameni aşteaptă în ploaie apariţia unei noi cărţi din seria celebră... Argumentului că Piaţa i-a adus acolo, deci entuziasmul lor n-ar fi credibil, îi vom opune replica: Piaţa i-ar fi putut duce şi în alt loc, piaţa de divertisment nu este numai carte, deci faptul că au ales anume acest segment al pieţei ne spune ceva...

Pe locul doi o carte de care n-am auzit, dar scrie că este prima carte recomandată de clubul de lectură al Oprah Winfrey… Un bun exemplu de colaborare a divertismentului, talk-show-ului şi industriei literare… semn că acest nod ar putea fi legat şi la noi prin aducerea unor vedete inteligente la TV...

Pe trei este Dan Brown, tipul abject care a dublat numărul vizitatorilor Luvrului anul trecut şi a făcut câteva zeci de milioane de credincioşi să-şi citească cărţile sfinte, fie şi măcar pentru a le apăra.

Pe patru stă un raport plicticos despre cel mai interesant fenomen al istorie americane – atacurile din 11 septembrie 2001... Au scris şi europenii despre asta (puţini europeni sunt în top, suspect, şi nici un francez...) – Thierry Meyssan este primul ce-mi vine în minte.

După asta urmează o serie de cărţi pentru gospodine şi domnişoare bătrâne (nu e sexism, e o expresie doar!) – selfbuilding, dragoste and sex şi diete.

Abia pe 15 stă Salman Rushdie cu „Versetele satanice”. La sigur nu din cauza valorii literare, ci din motive extraliterare ce ţin de destinul tragic al scriitorului. Este prezent şi Stephen Hawking cu o descriere pe înţelesul tuturor a teoriilor cosmologice...

Topul ăsta, ca oricare altul, ar putea fi descusut şi desconsiderat până la ultima literă, nu văd însă rostul unei asemenea ocupaţii.

El spune însă, câteva lucruri pe care le ştim, dar le uităm:

1. literatura bună se vinde rău deocamdată;
2. literatura bună (Rushdie în cazul nostru, dar este şi cazul lui Jonathan Littel, Goncourt-ul de anul trecut ) pipărată cu un scandal se vinde bine;
3. literatura practică se vinde cel mai bine şi e firesc să fie aşa;
4. colaborarea mass-media cu piaţa de carte este o condiţie sine qua non a dezvoltării procesului literar la diferitele sale etaje (literatură de consum, high literature) – dezvoltarea pieţei cărţii trece prin „civilizarea” mass-media, prin profesionalizarea ei;
5. televiziunea, cum e cazul Oprah Winfrey, nu este un concurent al cărţii ci un aliat al ei... Acelaşi argument este valabil şi în privinţa maniei Harry Potter: aceşti amatori de carte ar fi putut aştepta un an-doi până să iasă filmul, încărcat de super-hiper efecte, dar au preferat să citească cartea din scoarţă în scoarţă... Avem o piaţă proastă a cărţii pentru că avem şi o televiziune proastă... trebuie să avem grijă pe cine punem la televizor...
6. pentru scriitorii basarabeni mai am o concluzie: fără o piaţă literară complexă (inclusiv cu literatură de consum, Arlequini şi Romane de bulevard) nu se va dezvolta nici marea literatură, aia pe care pretindeţi că o faceţi zilnic... a te compara cu Eminescu nu e mare treabă, a găsi măcar doi inşi culţi care să te citească, să te caute în librării şi să discute despre poezia ta, este o mare minune...