vineri, 25 aprilie 2008

festive


Ce mă deranjează în economia festivului este obligativitatea. În sărbătoare - caracterul de orizont ce se închide brusc în jurul unui jalon spaţio-temporal, capacul transcendental ce se închide implacabil în momentul când acele ceasului (ceasornicarul poate fi politicianul, preotul, activistul, poliţistul şi mulţi alţii) ajung în dreptul „cifrei magice”.

Solemnitatea nu se produce în scenă decât provocată de o violentare a ritmului firesc – fără scuturări „simbolice” care scot individul din contextul său şi-l încadrează într-o procesiune deja mărşăluindă. Paradox: mărşăluim chiar atunci când stăm pe loc!

Autoritarismul festiv este o armată organizată în mai multe divizii:

- temporală - logica calendarului cu zilele sale însemnate cu roşu, a Codului Muncii care specifică zilele de odihnă obligatorii, a galeriilor de sfinţi, a cronologiilor paralele (timpul agrar, netimpul urban). A săpa gropi în anumite locuri ale continuumului temporal, a crea găuri negre în făşia orelor şi minutelor, a însemna anumite duminici, zile de marţi sau miercuri…

- spaţială. A aduna cât mai mulţi individ într-un anume punct al spaţiului geografic sau social (Paştele e o sărbătoare religioasă, go home, înghesuiţi-vă în microbuze puturoase, transpiraţie, înghesuială, nu-mi sparge ouăle, ia în braţe copilul acesta, hai, că mai încape un om, să-l lăsăm în drum? – trebuie să ajungeţi „acolo” – acasă, în familie, lângă rude). Niciodată însă aici, unde eşti. Acel „ceva” căutat în sărbătoare nu eşti niciodată tu, nici nu se găseşte în tine – este permanent în altă parte, Undeva. Fiţi siguri, o să primiţi instrucţiunile „geografice” pentru reperarea acelui ceva!

- emoţională. În ziua Y trebuie să fii vesel. O anumită stare a psihicului este obligatorie. Vulgata pseudoreligioasă: în ajunul, pe durata şi ceva zile după sărbători, trebuie să fim mai buni (Prostie, trebuie să fim mai răi, mai puţin indulgenţi cu prostia din jurul nostru, cu blegia noastră, cu laşitatea and co!), mai toleranţi (înţelege mai prefăcuţi)…

- de comportament. Generalul Sărbătoare ordonă: faci asta, mergi acolo, te întâlneşti cu acela. Cu celălalt. Cu alţii. Trebuie să fii o particulă elementară cu traiectorie previzibilă (uită, amice, relaţiile de incertitudine ale lui Heisenberg, să fi cuantă ascultătoare).

- alimentară. Ouă roşii, post, cârlani, porc. Bere, cognac, rachiu, vin. Frigărui, sarmale, costiţe, cârnaţi, clătite. Cozonac, copturi.

Mai există şi alte regimente, plutoane (artilerie – ziarele (Cât ne va costa masa pascală?), genişti – vânzătorii din piaţă, sanitarii – şcoala, poliţia - de sărbători poliţiştii opresc mai degrabă indivizi ce nu sărbătoresc).

…Nu mă agasează neapărat obligativitatea – şi o relaţie voluntară liberă precum este dragostea sau prietenia, nu se poate lipsi de anumite forme de obligativitate ( ca să putem fi prieteni trebuie să… forţezi o disponibilitate, fie şi minimă), dar sunt vizibil şi inteligibil (cred!) iritat de faptul că sunt abuzat în cadrul acestui sistem de obligativităţi – pentru cele 4 ouă vopsite pe care le voi consuma duminică+luni+marţi, trebuie să plătesc cât pentru 10 în vreme normală; pentru a ajunge în spaţiul sacru (familia+satul natal+prietenii) e nevoie să mă înghesui într-un microbuz dărăpănat (unicul !) şi să mă închin ca la un Dumnezeu unui şofer semianalfabet, de ale cărui hatâruri depinde dacă anul acesta voi fi în rând cu lumea bună; pe durata celor două-trei zile de sărbătoare voi fi terorizat culinar (nu poţi decide să mănânci caşă de orz în ziua de Paşti, trebuie ouă, carne, altele);

În fine mă deranjează că patosul festiv şi economia ritualului vor curge prin circuite externe (culinar, mecanic, bahic), cumva aproape, dar totuşi pe alături de jaloanele interne (suflet, inimă, credinţă) cărora le sunt adresate.

Sursă imagine - Biz Networking - Esti Peshin’s Blog

16 comentarii:

Anonim spunea...

se poate oare intimpla asta din cauza ca oamenii au inceput sa inteleaga, in sens cumva Baudrillardian (?) ca realitatea lor - si a noastra de altfel e deliciul Fictiunii? si asta ii sperie cumva? prin ritual iti asiguri existenta. nu trebuie sa fii altfel. e simplu.iar daca cineva intre timp, indrazneste sa gindeasca altfel - facem ca adevaratii Oameni - il subjugam, "Hai mai ia un pahar", "mai mananca un ou", "odihneste-te macar de Pasti, ca esti atit de obosit(a)" . toate menite sa reduca omenirea la un singur punkt - realitatea este. noi suntem. de fapt, am impresia ca rolul sarbatorilor este exact asta - nu fugi in tine insuti. stai cu noi. putrezeste.
SARBATORI FERICITE

vitalie spunea...

mai e un tip de violenta festiva - cea a ordinii - trebuie sa faci curatenie, sa te speli pentru ziua de pasti, sa te razi, haine curate, ordine in casa, de parca un Hristos care vine la tine (daca vine) o sa se uite la hainele tale de 2 lei (fie Armani fie versace, fie ionel, fie piata centrala) sau o sa te caute sub covoare...
ma gandeam ca in societatile antice sarbatorile erau de fapt momente cand socialul era practic abolit (pe durata calendelor sclavii erau tratati ca cetateni liberi, se chefuia, erau organizate dezmaturi, orgii etc) -sarbatoarea era un prilej de ruptura cu lumea, o gaura in tesatura sociala... ei bine, in comunitatitle noastre democratice, situatia e diferita; sarbatorile sunt prilejuri de disciplinare a indivizilor, cavitati pre-construite in care sunt asezati, doi cate doi, "oamenii liberi".
o alta gaselnita este colectivizarea sarbatorilor -toate sarbatorile noastre sunt colective, ziua de nastere trebuie sarbatorita cu prietenii, pentru restul se fac procesiuni - individul care nu participa la procesiuni este suspect...
mi se pare contradictie in termeni 'sarbatori fericite!", cum ai ura cuiva care merge la puscarie - petrecere frumoasa...

Anonim spunea...

ce-a fost asta??? huh... n-am priceput o iota... (ma refer la primul comentariu).

vitalic... de unde ai scos expresia asta "caracter de orizont"???. ai cam "bolovanit-o" (mai sunt si alte locuri cu expresii ciudatele, da' asta mi s-o parut mai tzipatoare)...

dincolo de asta, am notat o observatie pe care o cred adevarata: astazi sarbatorile de Pasti trec, din pacate, pe langa sufletele noastre.

oleg

Anonim spunea...

Eu sunt de acord cu ordinea si curatenia atunci cand vin sarbatorile de pasti (si nu numai, desigur).

Bine, este pacat ca sarbatoarea doar asta sa insemne - un lucru exterior tie (asa cum parca incerca sa spuna si vitalie). Dar daca ordinea pe care o faci vine dintr-un imperativ interior, atunci nu mai vad unde e problema...

vitalie spunea...

oleg, inchipuie-ti un orizont (linia, limita custii tale) care se comprima violent in jurul tau dupa care te ia si te arunca brutal intr-un alt spatiu.
asta-i pentru mine sarbatoarea... chiar daca expresia pare nefericita, mi s-a parut cea mai comoda..dar accept si alte sugestii semantice...

vitalie spunea...

problema cu ordinea e ca este imperativa pe durata sarbatorilor... porunca: "a nu intampina craciunul, pastele, ziua de nastere cu casa nematurata, neingrijita" mi se pare fortata.. eu simt nevoie sa fac curatenie in suflet si in jurul meu, dar nu neaparat de pasti, ci atunci cand ma apuca...
terorismul maturii care se instaureaza in oras si in tara cu ocaziile festive este pe langa toate si superficial, cumva declarativ si ostentativ, facem curatenie astazi, ca e pasti, maine revenim la practica veche (scuipam, aruncam, ne certam)...

Anonim spunea...

puteai sa spui pur si simplu "orizont". de ce sa ne complicam cu expresii ciudate, care nu au nici o acoperire semantica.

si eu cred ca da, faptul de a trai sarbatoarea doar la nivel declarativ, asadar fara un ecou in sine nostru, este o problema. dar daca ceea ce faci este expresia autentica a ceea ce petrece in sufletul tau, ei bine atunci lucrurile nu sunt chiat atat de nasoale, nu-i asa? :) mai ales daca acest eveniment se petrece chiar in timpul sarbatorii - atunci cand parem a accepta cu totii ca ceva important se intampla (sau macar ar trebui sa se intample!).

Ion spunea...

mie mi se pare ca sarbatorile relgioase au devenit si ele intrucatva comerciale. Adica unii vor profit, altii merg la disco, unii se intalnesc cu rudele si prietenii, cativa traiesc cu sentimentul rastignirii pe altarul obiceiurilor colective. Ce-i drept acesta este un comert neobisnuit, pentru ca pe piata exista un monopol clar, cel al Mitropoliei Moldovei, aceasta stabileste deocamdata, care este sensul sarbatorilor, cum trebuie sa se comporte credinciosii in aceste zile si ce, cum, cat, unde trebuie sa manance.

Deci dincolo de nemultumirea celor care n-au postit si pentru care religia si-a pierdut sensul, exista normele de comportament promovate de Biserica, care la noi patrund si in cel mai ateu camin. Cred ca societatea noastra este inca prea agrara. Sondajele arata clar ca 80% din populatie are incredere mare in Biserica (fara a se spune care), asa ca obligativitatea de care pomenea Vitalie este rodul muncii oneste a preotilor, care se pare ca sunt cei mai muncitori in aceasta tara (au reusit sa-i converteasca si pe cei din PCRM). :))

Altfel cum se explica aceasta incredere mare in Biserica, dupa lungi decenii de comunism?

Klaus spunea...

Bun articol. M-ai facut sa meditez la niste atitudini similare pe care nu am incercat niciodata sa le explic/argumentez.

Si pentru mine pastele, craciunul, 8 martie si 27 august trec pe alaturi. Doar sovieticul An Nou ramane o adevarata sarbatoare - o trecere/transformare - care ma afecteaza - se schimba anul, se trag linii, se fac planuri, apar noi sperante etc.

vitalie spunea...

klaus, Anul Nou e o bariera prea mare si pentru mine :)
apoi, Anul Nou e totusi o sarbatoare difuza, relativ liberala - sarbatoresti cum vrei, unde vrei, nu exista eticheta culinara obligatorie, nici de comportament, nu esti obligat sa te bucuri, poti si sa plangi..la 00.00 poti si sa dormi...

vitalie spunea...

ion, eu zic ca comercialul a monopolizat cam toate sarbatorile - chiar pe timp sovietic, steguletele care exprimau solidaritatea proletarilor si partidului, erau cumparate, 10-15 copeici, nu mai tin minte, eram prea mic... si micii +berea aveau un pret si, minune, in acea zi chiar erau de gasit in cantitati suficiente...
ma rog, chestia asta e deja obisnuinta...
nu stiu daca Mitropolia Moldovei detine vre-un monopol real, caci ritalul festiv deja se poate dispensa de Biserica, nu insa si de supermarket. daca ar disparea, printr-un miracol (eu zic miracol, odinioara era strategie de stat) Biserica (ca institutie), sarbatorile ar ramane in picioare...
e si ceva placut aici...

Oxana spunea...

mie chiar imi lipseste festivitatea obligatorie a multor sarbatori, imi lipsesc obiceiurile-traditiile si intrunirile festive din cadrul familial largit. Sunt niste repere, pe care alegi sa le respecti (desi te transformi intr-un om revoltat), fie nu le respecti (si te poti declara un om liber de constrangeri), dar oricum iti lipsesc pentru ca marcai cu ele intr-un mod special "trecerea prin viata".

Ion spunea...

De acord, intrun fel toate sarbatorile au devenit si comerciale, dar sarbatorile religioase sunt ceva aparte.

Ideea ca sarbatorile religioase, in special Pastele ar putea supravietui fara Biserica este una provocatoare (in sens bun). Totusi, fara Biserica Ortodoxa este greu de imaginat ca Pastele in RM ca sarbatoare ar putea supravietui, inlcusiv ritualurile festive (unele festiviste) legate de acest eveniment.

Fara Biserica si preotii ei Pastele nu ar exista, pentru ca nu ar exista nimeni care sa explice sensul Pastelui credinciosilor. Nu cred ca ar fi altcineva dispus sa-si asume acest rol. poate vreun nou profet, vreun blogger sau vreun politician?

Biserica profesionalizata a pastrat semnificatia Pastelui si a transmis-o prin preotii ei de-a lungul secolelor. Daca nu ar fi fost Biserica, se pierdea semnificatia. Iar fara semnificatie nu ar fi fost posibile nici ritualurile, care sunt doar o perpetuare a sensului originar al sarbatorii.

Ritualurile religioase raspandindu-se in societate isi pierd semnificatia. Si devin festivism, se transforma, sunt interpretate de fiecare altfel. Evident ca multi vor crede in aceste conditii ca purificarea se poate obtine si prin consum. Pentru unii fericirea inseamna a consuma, dar nu cunosc pe nimeni care sa spuna ca este fericit calatorind intro rutiera supraglomerata spre sat. Asa ca Sarbatori Fericite.

vitalie spunea...

ion, paradoxul este aparent.. intr-o tara cu peste 90 % din populatie crestini ortodocsi bisericile sunt goale...chiar in noaptea invierii ...asta da de gandit asupra religiozitatii...

Pamfilie spunea...

Cu religiozitatea se intimpla cam acelasi lucru care s-a intimplat cu ideologia comunista:impunerea, obligativitatea respinge. Totusi (pentru Ion), chiar in eventuala lipsa a bisericii pastele ca sarbatoare ar supravietui, cum a supravietuit in deceniile de putere sovietica. Oamenii au nevoie de sarbatori, altfel acestea nu apareau, mult inaintea crestinismului. E, se pare, o buna parte de teribilism in pozitia aleasa de Vitalie. Sau, poate, suparare pe soferul microbuzului :)

vitalie spunea...

sarbatorile sunt unul dintre mecanismele cele mai eficiente de sectionare si socializare a memoriei... un fel de constanta antropologica (exista in societatile arhaice/avansate, religioase/atee etc).
unul dintre cele mai frumoase studii de ontologie si sociologie a memoriei colective, "cadrele sociale ale memoriei" a francezului Maurice Halbwachs omite sarbatorile din randul cadrelor sociale..si e pacat...
ceva talmaciri pot fi gasite la eliade, dar lipsesc (eu nu cunosc) lucrari serioase care ar abirda festivul din toate unghiurile (religios, economic, social, sociologic, cultural)...
p.s. nu sunt suparat pe soferul microbuzului. el n-are nicio vina...