marți, 25 martie 2008

Ion Suruceanu, Smirnov, Patriotii de hartie



Lui Ion Suruceanu, un artist moldovean drăguţ, i-a fost conferit titlul de artist al poporului din Transnistria. Omul a mers să-şi ia gramota – gestul înroşind turnesolul patriotic al unor paznici ai demnităţii naţionale. Cică « semnătura lui Igor Smirnov, care nu poate fi ştearsă nici de o sută de ani de activitate artistică» ar trebui să-i provoace lui Suruceanu insomnii. Mai nou, o asociaţie s-a jurat să producă câteva zeci de diplome de carton în semn de protest faţă de neruşinarea lui Suruceanu.


Un alt interpret, Mihai Ciobanu, a călcat şi el pe grebla patriotismului corect înţeles, acceptând să cânte la congresul unui Partid. Pentru patrioţii de paie, actul acesta e suficient de a-i discredita cântăreţul cele câteva decenii de activitate artistică. Vina lui e că nu a cântat cui trebuie.

Nedumerirea mea cea mare este că învinuirile au venit din partea unul alt om de creaţie, scriitor cum ar veni.


Alte câteva nedumeriri, mai mici, ţin de câteva incoerenţe:

- unu, ca şi Biserica, arta se adresează tuturor oamenilor, inclusiv celor rătăciţi, păcătoşi sau săraci cu duhul. A învinui Biserica că se roagă pentru cei slabi de înger e o gogomănie la fel de mare cu a învinui un artist că „are tupeul” de a cânta pentru incorecţii politici, rătăciţii ideologici sau sectanţii partiinici… e, la mijloc, o logică perversă care anulează însuşi principiul universalismului, imperialismului şi transcendenţei artei. Ar reieşi de aici că dacă eşti transnistrean, sau eşti adeptul unei anumite ideologicii politice nu mai ai dreptul de a asculta un anumit tip de muzică?


- doi, dacă un artist reuşeşte să facă ceea nu poate o clasă politică întreagă, adică să unească în jurul său două maluri duşmănoase, două grupuri ce se războiesc, sau două popoare ce nu prea au multe de împărţit, dar sunt despărţite pe criterii geopolitice sau de interes economic şi militar, nu trebuie să vii tu, sau oricine altul, să-i dai în cap cu toporul pentru că, vedeţi, artistul n-a respectat barierele politice. De când mă rog? Mergi, frate Pavele, şi pupă-i mâna, zi-i şi mersi că cântă unei Moldove întregi, unite (fie şi imaginar) într-un cântec.

34 de comentarii:

vasgar spunea...

Nu cred ca Mihai Ciobanu a devenit comunist si Ion Suruceanu - separatist. Comentariul lui Paduraru e conceput si scris neglijent. Intr-o presa profesionista nu se pun asemenea titluri, chiar daca sunt situate sub semnul interogatiei. De exemplu, cum suna si ce adevar cuprinde titlul: "Noica - un guru al ceausismului?" Invoc titlul acesta, pentru ca s-a discutat in presa culturala romaneasca, prin 2003, despre titlurile care vand o revista. Cine a citit - s-a dumerit.
Pe de alta parte, inteleg si revolta lui Paduraru. Daca te respecti, nu te poti lasa premiat de orice bodega. Dar aici discutia e mai lunga... In Basarabia cultura e amatorista. Oameni cu caracter – foarte putini.

vitalie sprinceana spunea...

pe mine m-a agasat nu neglijenta, ma rog se mai intampla, viata ziaristica e plina de tot felul de momente si nimeni nu e ferit de slabiciuni. in fine, m-a durut tonul vehement, venind parca dintr-un amvon imaginar. nu era critica ci o infierare, un verdict chiar...
a doua zi, adica miercuri, 19 martie, seful tanase a scris ceva ca o replica (http://www.timpul.mdl.net/Rubric.asp?idIssue=735&idRubric=7585), ma asteptam sa inmoaie ceva... sa rectifice, dar n-a facut-o. a zis ca chiar daca articolul doare, e scris de un ziarist cu verticalitate, de parca ar mai conta ca a gresit un diletant sau un profesionist...

vasgar spunea...

Pai tonul si vehementa vin dintr-un articol gandit prost - eu am folosit sintagma politicoasa: "conceput neglijent". Tanase s-a solidarizat cu colegul de redactie, nu putea sa-l demoleze, chiar daca, probabil, acesta i-a avariat niste prietenii. Sper ca macar in particular au descoperit tonul potrivit...
Sunt lucruri care, pur si simplu, nu se fac. Pentru cei cu o buna memorie culturala amintesc fraza lui Niki Manolescu: "Sunt lucruri care nu se fac, Luminita Marcu!"

Ion spunea...

pai ne place sau nu ne place, insa Suruceanu atunci cand si-a inceput cariera a cantat pentru ambele maluri de Nistru.

vladimir spunea...

Că Ion Suriceanu s'a dus în Transnistria - bravo lui! Că a avut curaj, că nu vrea să fie pe placul celor care cred că există lucruri care nu se fac, că nu s'a înfricoşat să dea mâna cu Smirnov. Aceste gesturi ar trebui să le facă şi alţii - şi în speţă, clasa politică, cocoţată comod în fotoliile din turnul de pe Bd. Ştefan cel Mare...Plus de asta, de ce să nu accepte Suruceanu un premiu de dincolo de Prut, dacă compatrioţii săi îşi amintesc tot mai rar de existenţa lui???
Îmi place, Vitalie, că mai "uiţi" să fii korrekt polityck!:))

vladimir spunea...

...de DINCOLO de Nistru! Nu trăiesc şi acolo oameni?

vasgar spunea...

Vladimir,
Vrei sa-mi reprosezi ceva prin acolade stilistice? De ce nu spui ca nu esti de acord cu mine, ca doar numai eu, aici, am formulat sintagma “lucruri care nu se fac”?
Nu stiu prin ce grila ai citit postarea lui Spanceana, dar mi se pare ca el amendeaza o atitudine repezita, instinctuala, restrictiva, incorecta politic, daca vrei, si cheama la o judecata cumpatata, nuantata, fara etichetari… Pledeaza pentru dreptul lui Suruceanu si al lui Mihai Ciobanu de a fi altfel, de-a gandi independent, in afara trendului “patriotic”, pentru dreptul lor de a canta pentru orice public, oriunde. Si eu sunt de acord cu aceasta atitudine. “Lucrurile care nu se fac” sunt tocmai etichetarile pe care le-a facut – interogativ-grabit – P. Paduraru. La asta m-am referit.
Cred in continuare ca nu e bine sa te lasi premiat de o bodega, de un closet... Asa gandesc eu, dar lumea e mare. Altii, probabil, nici nu se gandesc – nu rateaza niciun premiu.
P.S. Nu-mi plac ca interpreti nici Suruceanu, nici Mihai Ciobanu, dar ma bucur sa aud ca au fani, admiratori. Sa cante, Moldova are nevoie SI de cantec.

vladimir spunea...

In general, dacă fac comentarii pe bloguri - ma refer STRICT la subiectul postingului (mă rog, a afişării!). Deci, judecata mea (mult spus judecată - o părere!) se referea la perspectiva lui Vitalie. Cea a lui Păduraru am cetit-o ulterior...şi sunt de acord că e un material care nici nu merita să fie luat în seamă. Nu sunt fanul nici unaia dintre cei în discuţie - eu ascult ALTFEL de muzică, dar dacă Moldova are nevoie de ei, să se bucure poporul. Elita să rămână cu gusturile pe care şi le-a educat.
Şi eu cred că NU e bine să accepţi ORICE premiu, dar Smirnov nu oricine:-)))

diana spunea...

din câte înţeleg, omul care nu se teme să dea mâna cu smirnov a ajuns să fie considerat un om cu mari virtuţi, măi frate! of, of, ce zile am ajus...:)vba aia, suntem mai catolici decât papa şi mai diplomaţi decât titulescu ori taleyrand :)

şi dacă tot veni vorba de "corectitudine politică", are şi păduraru dreptul să se revolte, cum are altă lume dreptul să admire gestul "bărbătesc" al lui ion suruceanu. ori nu?

diana spunea...

a, şi încă ceva. cântăreţii pot cânta oriunde, într-adevăr. pecunia non olet.:D

vitalie sprinceana spunea...

diana, problema e ceva mai triviala: omul care a dat mana cu Smirnov nu trebuie condamnat pentru asta... mai ales in modul asta...
ce zice Paduraru e un argument ad hominem si e unul prost..poti sa discuti cantecele omului (banuiesc ca nu i-a cantat, cu aceasta ocazie, lui Smirnov, imnul Republicii Sovietice Socieliste Moldovenesti), vocea tipului etc..la fel, poti sa condamni repertoriul lui Mihai Ciobanu - apropo, Ciobanu chiar poate fi cumva certat pentru Internationala , sa zici ceva despre voce, muzica etc... dar ca a cantat intr-un loc anume...mi se pare o aiureala...mai ales s-o faci pe tonul asta de predica, dintr-un altar inchipuit...
altfel, o discutie despre relatia-politic este necesara si chiar utila...dar ar trebui sa tina cont de mai multi factori: este posibil sa inchipuim un spatiu cultural autonom, inclusiv din punct de vedere financiar, in Moldova, etc..
insa discutia asta trebuie purtata altfel, cu argumente...

diana spunea...

vitalie, nu cred că te-ai apuca să scrii pentru ziarul "comunistul", nici chiar dacă ţi-ar plăti stepaniuk o mie de euro pe lună. (ori nu mai ştiu cât. pentru mine mine ăştia sunt bani.:)))) eu nu aş scrie pentru "comunistul" nici dacă aş muri de foame. probabil cu cântatul e altfel. (intră în altă categorie.:)( şi nu mă refer la cântatul pe o scenă din centrul tiraspolului, pentru oameni)

acum serios, pur şi simplu aici e vorba de demnitate ori, vorba lui vasgar, de verticalitate...iar moldovenii nu o au, din păcate. ba chiar mai rău. prea puţini români se pot mândri cu această calitate. de aia şi suntem cine suntem. ori, cum zice rusul, rojdennâm polzati ne sujdeno letati...

vitalie sprinceana spunea...

Diana, sunt doua momente aici, si n-as vrea sa facem ciorba dine le – trebuie consumate separat, pe indelete :
- angajamentele artistice, politice, ideologice, morale ale unui artist. Acestea variaza de la caz la caz, unii canta oriunde, altii doar in cercuri selecte, etc.. trebuie sa avem in minte si genul de arta : nu-mi imaginez un pictor suprarealist, cubist sau un autor de muzica academica sa-si prezinte creatiile in fata unor brigazi de mulgatoare sau tractoristi. E nevoie in acest caz de o initiere preliminara, de un bagaj emotiv si de o arhiva de cunostinte, gusturi, experienta artistica etc.. insa in cazul muzicii pop, etno, turbo-etno, estrada, usoara etc barierele fianciare, politice, estetice in principiu nu conteaza pentru ca acest tip de creatie are o alta factura, alte mecanisme de actiune.. etc… orice artist poate sa cante oriunde crede ca va fi auzit si chiar ma bucur ca Suruceanu reuseste sa fie indragit pe ambele maluri ale Nistrului, semn ca totusi exista niste contacte, ca un anumit tip de cultura circula de la un mal la altul, ar trebui sa vedem care sunt aceste canale, poate le utilizam pentru a promova si ceva cultura de calitate… nu-l condamn deloc pentru asta, mai ales ca tipul, din cate stiu, nu a facut la Tiraspol vreo declaratie cum ca il sprijina pana la moarte pe Smirnov. Si-a luat gramota si gata… a mers acolo ca artist, nu ca politician, si in nici un caz n-a fost delegat sa discute despre integritatea politica a tarii…
- relatia arta vs politic. Eu chiar ma bucur ca arta nu tine cont de barierele politice : e un semn bun. De ce ar trebui un artist sa respecte uzantele de partid, barierele birocratice sau interesele politice ? au acestea vreo legatura cu calitatea unui roman sau a unei panze ? ma indoiesc…

diana spunea...

pentru mine, pcrm nu este un oarecare partid dintr-o oarecare ţară democratică. şi nici smirnov nu este un om politic care merită să fie luat în seamă, cu diplomele lui cu tot. când e vba de comunism şi de bariere pentru artă, să nu uităm cât de liberă poate fi arta în comunism, în socialism, în fine, într-un regim totalitar. eu despre asta vb. ced că nu e nevoie să aduc argumente la acest capitol. rm nu e nici pe departe o ţară liberă, în care poţi face artă pentru artă şi atât. şi să nu îţi pese de alţii şi de ce va fi mâine.
nu sunt un mare fan al lui PP, dar cred că are omul motivele lui să nu suporte regimul comunist şi pe cei care cântă imnuri pe la congresele comuniştilor organizate la palatul naţ...

vitalie sprinceana spunea...

diana, fiecare are motivele lui sa urasca, placa, displaca etc.
nimeni nu s-a gandit sa-l lipseasca pe PP de acest drept. problema e ca PP si-a expus parerea intr-un spatiu public, iar acest spatiu public are rigorile lui, intai un cod deontologic, apoi criteriile informale: profesionalismul, abordarea exigenta, prudenta etc..
chiar daca fiecare are dreptul sa injure pe cine doreste nu cred ca faci mare treaba daca te apuci de injurat la ziare un artist sau altul...
si pentru ca o discutie serioasa se duce dupa anumite reguli: nu vii cu bata sa convingi pe cineva ca Picasso e mai bun decat Cezanne

diana spunea...

nu, dar parcă oamenii noştri sunt totuşi prea corecţi din punct de vedere politic şi nu numai... iar lupta nu e nici pe departe câştigată, ba din contră, văd că se pierd şi cele câştigate mai înainte, ep la începutul anilor '90. unii chiar au plătit cu viaţa pentru ele, dar, mă rog, astea sunt cuvinte mari...

prudenţă, bun-simţ, recunoştinţă până la moarte...şi lista poate continua până la capul plecat sabia nu-l taie...D

vladimir spunea...

Despre ce tot discută oamenii ăştia:-)))
Amuzant, sadea!

Klaus spunea...

Eu as scrie la comunistul si pentru 200 de euro pe articol. Chiar si gratuit de doua-trei ori. Fara probleme. Eu nu as accepta sa fie REDACTAT de Comunistul, asta e alta discutie. Mai mult decat atat, chiar si la Flux as scrie, daca nu m-ar redacta.

Cainii cand n-au treaba hamaie si la luna. Cred ca lui Suruceanu i-i in apendicita de parerea lui Paduraru. Ceea ce va urez si voua :)

Klaus spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Klaus spunea...

Eu chiar as fi gata sa platesc Comunistul vreo 20 de euro numai sa publice pe prima pagina articolul tau Vitalie - Treaz printre fantomele trecutului.

Numai imi inchipui mutrele lui Tkaciuc sau Voronin in timpul acestei lecturi cand le ajunge ziarul pe masa :)
Imi inchipui cum Stepaniuc il intreaba pe Misin: "Cum adica in această logică dialectică paradoxală, contează prea puţin definiţia clară a Normalităţii, Răul este cel care trebuie numit, identificat şi exorcizat, Binele (Normalitatea) fiind o prezenţă disimulată, practic invizibilă pe ţesătura socialului? Nu era invers?"

:D

Klaus spunea...

PS Am uitat sa adaug la scena cu Stepaniuc muzica de Suruceanu pe fondal...

Klaus spunea...

... La care Misin raspunde imediat: "Pai vezi ca persistenţa abuzului sugerează două lucruri: pe de o parte, absenţa unui miez instituţional formal, dar şi a unui organism viu şi funcţional de reguli şi organizaţii informale care ar fi barat calea abuzului, ar fi fost zidul de netrecut dintre Bine şi Rău; pe de altă parte, este expresia unei tendinţe permanente a politicii autohtone de a forţa Normalitatea, de a căuta căi de ocolire şi accelerare a procesului social şi istoric."

Da alaturi Rosca face conspecte si da din coada a extaz ideologic.

vladimir spunea...

Excelentă viziune!

diana spunea...

excelentă, dar ţine de SF.:D

vladimir spunea...

de S.F. în RM ţine REALITATEA cea de toate zilele!

diana spunea...

SF e să publice Comunistul (pentru 20 de euro!:D) materiale anticomuniste:)))

vitalie sprinceana spunea...

as publica in Comunistul si pe gratis...nu neaparat materiale anticomuniste (nu sunt prin definitie anticomunist) ci dezbateri de idei, fapte, limbaj (inclusiv politic)... as publica si pe servetele din restaurant si pe hartie igienica daca asta ar fi un mod de promovare a unor discutii, dezbateri, idei...

diana, problema lui Paduraru e ca amesteca mere si pere, vaci si concepte abstracte... asta nu e verticalitate, ci altceva...

Klaus spunea...

Orice text coerent si argumentat este anticomunist.

diana spunea...

nu neapărat

vitalie sprinceana spunea...

klaus, in sensul in care gandesc eu comunismul, ai dreptate 100 %

vladimir spunea...

SUBSCRIU 100% la cele expuse de Klaus şi Vitalie - cu amendamentul că eu NU aş scrie niciodată la Comunistul...

Anonim spunea...

Iubite vasgar, pina a afirma atit de senin ca "In Basarabia cultura e amatorista", V-aţi intrebat vre-odata de ce nu Basarabia e patria manelelor si nu
Romania are asemenea orchestre ca "Lautarii", Folclor" sau "Mugurel"? Nu cumva din simplul motiv ca de partea asta a Prutului exista o scoala serioasa de pregatire a muzicienilor, scoala pe care ati trecut-o cu nonsalanta la categoria "Cultură amatorista"?

Anonim spunea...

Mare prost mai este si paduraru aista si sprinceana. Doi oameni care nici nu toate rudele au auzit de ei, da isi permit sa analizeze si sa discute actiunile unor oameni cu care ei nici pe aproape nu se pot compara. Cine sunt acesti 2 dobitoci pe linga acesti 2 mari artisti - Suruceanu si Ciobanu. Le este ciuda ca nici macar la scoala nu au primit medalii sau ordine si se anina de valori? Suruceanu si Ciobanu isi fac meseria si o fac la cel mai inalt nivel. S-a gasit cine sa ii vorbeasca. Pai daca lumea ii iubeste si ii apreaciaza, de ce ei trebuie sa refuze un ordin, care arata ca inca nu sint uitati de spectator si inca mai au admiratori? Paduraru tu cind ultima data ai fost apreciat pentru munca ta? Sau tu Sprinceana? Sunt convins ca tare demult, daca inca a fost asa ceva. Artistii sunt independenti de politica, si cinta pentru spectator si nu pentru culoarea politica, si au dreptul sa primeasca ordine de la cine vor pentru ca asta este recunostinta spectatorului pentru tot ce au facut ei.

P.S. NU am vrut sa scriu ca anonim da mi-i greu sa ma inregistrez. Alex

vitalie sprinceana spunea...

tovarase anonim Alex, iacobinismul dvs e laudabil,precum si leninismul verbal centrat pe "adevaratele valori"... ma doare in cot de medaliile scolare ca si de unele laturi ale patosului dvs...
p.s. n-ar strica intai sa citesti ceea ce comentezi...s-ar putea sa ai surprize mari...